timp
Epitaf
Să mă mai mir că-n lume se mai poate
Găsi atât timp şi pentru ură,
Când viaţa-i asta-i doar o picătura
Între minutul asta şi celălalt.
Şi-mi pare de ne-nţeles
Că nu privim spre cer mai des
Că nu culegem flori şi nu zâmbim,
Noi care atât de repede murim.
Epitaf
Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenţa-vis.
Miresme, cupe, harfe şi buclee aurii:
O, jucării sfărâmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi, căinţi şi rugi;
Cenuşi pe care Timpul le spulberă,- cenuşi
Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.
Epitaf
Un val de nepătruns ascunde
Veşnicul în beznă
Nu-l vede nimeni, nimeni
De mână-aş prinde,
Timpul ca să-l pipăi
Pulsul rar de clipe
Ce-o fi acuma pe pământ.

18 voturi, 4.78 cruci
7 voturi, 3.43 cruci