Epitafuri

Epitaf

Prea iute, prea de timpuriu
Ai mers pe drumul de tăcere,
Pentru cei dragi eşti veşnic viu
Iubirea creşte din durere.

Epitaf

Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă!

Epitaf

Ca o floare ce se trece
Este omul pe pământ,
Astăzi cântă şi petrece,
Mâine zace în mormânt.

Epitaf

În floarea tinereţii,
Cu visul înaripat,
Tu Doamne cel Puternic
La Tine m-ai chemat.

Epitaf

Viaţa trebuie trăită aşa cum este;
Pentru că ni s-a dat fără să o cerem
Şi ni se ia fără să fim întrebaţi!

Epitaf

Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun si mai frumos în noi…

Mihaela Runceanu
1955-1989

Contribuţie Lory

Epitaf

Ne vom revedea odată
Lângă Domnul când vom fi
Şi de-acolo niciodată,
Nu ne vom despărţi!

Epitaf

Am parcurs calea spinoasă a vieţii pe pământ
Unde lupta grea din floare, m-a pogorât în mormânt
Astfel moartea-i datorie, ce-o plătim rând pe rând
Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormânt.

Epitaf

Să mă mai mir că-n lume se mai poate
Găsi atât timp şi pentru ură,
Când viaţa-i asta-i doar o picătura
Între minutul asta şi celălalt.
Şi-mi pare de ne-nţeles
Că nu privim spre cer mai des
Că nu culegem flori şi nu zâmbim,
Noi care atât de repede murim.

Epitaf

Despărţirea e o durere mare, dar se alină prin uitare.

Epitaf

Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenţa-vis.

Miresme, cupe, harfe şi buclee aurii:
O, jucării sfărâmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi, căinţi şi rugi;
Cenuşi pe care Timpul le spulberă,- cenuşi

Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.

Epitaf

Rancuri, glorie, bogatie
Tote n pamant se sfarsescu.
Ori ce frumusete fie,
Tote per si se topescu.

Traitori cate lucrati,
Monumente fabte bune
Voua n urma se lasati.

Epitaf

Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea.

Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag.

Mihai Eminescu
1850 – 1889

Epitaf

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

George Cosbuc
1866 – 1918

Epitaf

Fii să cultivaţi poporul,
Că un pom fără rădăcini
Nu poate trăi.

Ion Luca Caragiale
1852 – 1912