om
Epitaf
Ca o floare ce se trece
Este omul pe pământ,
Astăzi cântă şi petrece,
Mâine zace în mormânt.
Epitaf
Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenţa-vis.
Miresme, cupe, harfe şi buclee aurii:
O, jucării sfărâmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi, căinţi şi rugi;
Cenuşi pe care Timpul le spulberă,- cenuşi
Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.