soare
Epitaf
Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenţa-vis.
Miresme, cupe, harfe şi buclee aurii:
O, jucării sfărâmate de Vreme, jucării!
Gând, faptă, renunţare, virtuţi, căinţi şi rugi;
Cenuşi pe care Timpul le spulberă,- cenuşi
Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârna din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.
Epitaf
Copii aţi fost,
Aţi văzut Cerul
Acum în Pământ
Cu dorul Veşnic.
Nu v-am uitat
Noi, Soare răsare
Într-un alt Septembre,
Ne vom uni.
Epitaf
Micuţă rază de lumină,
De ce te-ai inălţat spre soare?
Localizare:
Cimitirul Eternitatea, Ploiesti, Prahova
Tematica: copil, lumina, raza, soare
An deces: 1991
Epitaf
Pe cer când soarele-i apus,
De ce să plângi privind în sus?
Mai bine ochii-n jos să-i pleci,
Să vezi pământul pe-unde treci,
El nu e mort’ trăieşte-n veci
E numai dus.
Epitaf
Îmi va fi dor de soare,
De lună şi de stele
De câmpuri, munţi, de mare,
Şi viers de păsărele…